BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR PDF

Acestia vor vota noi masuri pentru protejarea diversitatii speciilor de polenizatori. In contextul reducerii populatiei polenizatorilor in Europa si in alte parti ale lumii, Parlamentul European a cerut Comisiei sa propuna mai multe actiuni pentru a proteja mai bine albinele si alte insecte polenizatoare din Europa. Trantorii nu mai sunt de folos coloniei si sunt eliminati ca un balast inutil. Trecerea de la albinele de vara la cele de iarna se realizeaza incetul cu incetul.

Author:Tekus Shakacage
Country:Andorra
Language:English (Spanish)
Genre:Personal Growth
Published (Last):16 May 2004
Pages:247
PDF File Size:4.14 Mb
ePub File Size:3.96 Mb
ISBN:168-5-41487-470-3
Downloads:76661
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Vik



NOSEMOZA Nosemoza este o boala de invazie a albinelor adulte, foarte raspandita, care evolueaza cel mai adesea sub forma cronica dar si eruptiva, cu manifestari puternice. Ea apare mai frecvent la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, putand provoca depopularea familiilor de albine cand acestea sunt rau intretinute si iernate necorespunzator.

Actiunea parazitului este favorizata de existenta familiilor slabe, de culesul de nectar si polen, de umezeala, de timpul nefavorabil etc. Etiologie Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis, care se localizeaza si se inmulteste in peretele intestinal, impiedicand astfel digestia si asimilarea hranei.

Contaminarea se face pe cale bucala, prin consumul de apa sau hrana infestata. Boala se transmite prin miere, polen, faguri contaminati, prin furt, trantori si inventar. Transmiterea bolii se face si prin contact direct intre matca infestata si albinele care o ingrijesc, prin roirea familiilor bolnave de nosemoza sau prin practicarea stuparitului pastoral.

Izbucnirea nosemozei primavara este legata si de contaminarea in masa a albinelor in timpul curatirii fagurilor de rezerva infectati. Nosema mai poate fi transmisa si prin intermediul diferitilor paraziti ce traiesc in stup, cel mai important, din acest punct de vedere, fiind molia cerii. Aparitia bolii in stupina este favorizata de mai multi factori, dintre care amintim: iernarea pe miere de mana sau pe miere necapacita si acrita, deranjarea familiilor de albine in perioada de iernare, lipsa matcii in timpul iernii sau prezenta in aceasta perioada a unei matci neimperecheate, imposibilitatea efectuarii zborului de curatire, ierni lungi si umede, primaveri racoroase, lipsa culesului, interventii frecvente si nejustificate in cuibul familiei de albine, inmultirea exagerata a acestora, mai ales in partea a doua a anului etc.

Familiile cu aceasta forma se dezvolta greu, prezinta mici pete de diaree pe rame si stupi si inregistreaza o mortalitate sporita fata de normal. Manifestarile in forma acuta de boala sunt mai pregnante.

Astfel, familiile de albine bolnave de nosemoza au o activitate redusa primavara sau dupa perioadele reci si ploioase din timpul verii si se depopuleaza cu toate ca puietul este sanatos. Albinele bolnave prezinta diaree de culoare bruna-deschisa, au abdomenul umflat, isi pierd capacitatea de zbor, tremura, se tarasc in fata urdinisului, paralizeaza, dupa care mor in masa.

Cand nosemoza este asociata cu diaree, este greu de delimitat cele doua boli. Podisorul, peretii stupului, fagurii si obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree. Matcile infestate sunt la inceput mai agitate, apoi devin apatice si cu o mobilitate redusa, cad de pe faguri, inceteaza depunerea oualor, nu se hranesc si dupa un timp mor.

Spre deosebire de albinele adulte infestate, matcile bolnave de nosemoza nu prezinta forme de diaree, din contra sunt cu atat mai constipate cu cat gradul de infestare este mai mare. Diagnosticul precis nu este posibil decat prin examen de laborator, care consta in evidentierea sporilor de nosemoza intr-un preparat examinat la microscop. Tratamentul ca si la celelalte boli se bazeaza pe actiunea medicamentelor asociata cu masuri de ordin igienic si biologic.

Boala considerata in mod oficial contagioasa, nosemoza poate fi combatuta in mod eficient cu un antibiotic, fumagilina, cunoscut in comert sub numele de Fumidil B. Cand nosemoza este diagnosticata cu certitudine, se impune dezinfectarea foarte atenta a inventarului. Nu se vor deranja inutil familiile de albine, mai ales la inceputul primaverii, cand intoarcerea timpului rece ar putea avea urmari destul de grave si nu se vor diviza familiile de albine mai tarziu de mijlocul verii.

Cadavrele albinelor din fata urdinisului si de pe fundul stupului se vor aduna si arde, iar in stupina, pe cat posibil, vom pastra numai familii puternice, bine dezvoltate, cu instinct slab de roire.

AMBIOZA Este o endoparazitoza a albinelor adulte ce apare la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, provocata de un protozoar parazit. Etiologie Agentul patogen este un parazit unicelular numit Malphigamoeba mellifica, care se localizeaza in epiteliul tubilor Malpighi si in intestinul mijlociu al albinelor.

Acest parazit se intalneste in corpul albinelor infestate, in organele de erectie, sub forma de chisti.

Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul hranei infestate si a apei potabile din adapator sau belti ape statatoare infestate prin dejectiile albinelor bolnave. Conditiile nefavorabile de iernare, calitatea necorespunzatoare a hranei, temperatura scazuta a mediului extern si umiditatea excesiva, sunt factori favorizanti atat ai amibiozei cat si ai nosemozei. Simptomele bolii nu sunt tipice, dar familiile de albine afectate in momentul deschiderii lor emana un miros neplacut.

Albinele bolnave prezinta abdomenul marit, diaree sub forma de jet, tremuraturi ale aripilor si alte tulburari nervoase. Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate de examenul de laborator. Tratamentul nu este inca bine precizat, el reducandu-se la masurile de profilaxie care sunt identice cu cele descrise la nosemoza ACARIOZA este o endoparazitoza a albinelor adulte, care se manifesta mai ales in a doua jumatate a iernii.

Etiologie Agentul patogen este acarianul Acarapis woodi, un parazit cu dimensiuni microscopice, corpul oval, de culoare galbuie, segmentat, prevazut cu opt picioare si cu un dimorfism sexual accentuat, masculul fiind cu 50 de microni mai mic decat femela , respectiv, microni.

Corpul parazitului este impartit printr-o dunga marcanta in doua parti: cefalotorace si abdomen. Contaminarea se face prin albine hoate, trantori, matci si roiuri infestate. Dupa imperechere, femela patrunde in prima pereche de trahei toracice si depune de oua. Oul se transforma in larva, apoi in nimfa si adult.

Cand numarul parazitilor a crescut prea mult si hrana nu este suficienta, femelele parasesc albina bolnava si se fixeaza pe perisorii de pe toracele albinei, apoi se agata de o noua albina si vor intra repede in traheile acesteia, deoarece in mediul exterior, fara hrana, acestia nu rezista mai mult de 48 de ore.

Acarienii ajunsi in numar mare in traheile albinelor obstructioneaza caile respiratorii si elimina unele toxine in organismul albinei, determinand boala, care poate evolua sub forma latenta sau sub forma acuta.

Aceasta evolutie a bolii este influentata de varsta albinelor si de sezon. La albinele tinere, acarianul patrunde mai usor in trahei decat la cele batrane, la acestea din urma lumenul stigmelor este mai mic si mai bine protejat de perisori.

Simptome Albinele isi pierd capacitatea de zbor, cad in fata urdinisului unde se tarasc, abdomenul este dilatat, iar corpul prezinta tremuraturi. Culoarea neagra a traheilor este suficienta pentru punerea diagnosticului. Tratamentul se face cu ajutorul unor substante chimice volatile sau fumigene impregnate in benzi de hartie de filtru, cu conditia ca aceste substante sa omoare parazitii fara a vatama insa albinele, puietul, mierea sau pastura.

Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex si preparatul P. Tratamentul medicamentos trebuie asociat si cu masuri preventive, dar, deoarece acestea nu au o eficacitate la fel de buna ca si in cazul altor boli, distrugerea familiilor bolnave in momentul aparitiei bolii si aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt masuri utile si eficace.

Etiologie Agentul patogen este o insecta aptera, Braula coeca sau popular paduchele albinei. Femela depune primavara ouale pe fata interna a capacelelor, unde larvele se hranesc cu ceara si polen. Adultii, vizibili cu ochiul liber, au culoare bruna-roscata, paraziteaza albinele doici si in numar mare matcile de indivizi , unde se hranesc cu laptisor, in care scop le excita la baza trompei pentru a provoca reflexul de regurgitare, sau preiau hrana de pe trompa albinelor in momentul in care acestea hranesc matca.

Contaminarea se face cu ajutorul trantorilor, a albinelor hoate, a mutarii fagurilor cu puiet si miere dintr-un stup in altul, prin unificarea familiilor, prin roire, iar in interiorul stupului, parazitul trece usor de pe o albina pe alta.

Parazitul ierneaza in stup in stadiul de adult, iar primavara, femelele incep depunerea oualor, infestarea cea mai masiva inregistrandu-se in lunile august-septembrie, iar odata cu racirea timpului numarul parazitilor scade. Simptome Albinele sunt nelinistite, iritate, au o activitate redusa si puterea familiei scade treptat.

Parazitii se vad cu ochiul liber atat pe corpul albinelor cat si pe cel al matcilor. Tratamentul se bazeaza pe distrugerea parazitului si se aplica de obicei in lunile septembrie-octombrie, cand familiile au puiet putin sau deloc si cand parazitii isi inceteaza inmultirea.

Tratamentul se poate face cu naftalina, camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se introduc sub rame, iar dimineata, acestea impreuna cu braulele cazute se indeparteaza, deoarece parazitii au fost numai ametiti. Tratamentul se repeta la 15 zile. Bune rezultate dau si fumigatiile cu foi de tutun administrat pe deasupra, printre rame si prin urdinis, combinat cu camforul sau terebentina asezate pe fundul stupului, cu o seara mai inainte, O alta modalitate de combatere a paduchilor consta in ungerea matcii cu miere si pulverizarea, pe toata suprafata ramelor ocupate de albine, de sirop de miere cu apa.

Albinele, lingandu-se, dau jos paduchii care cad pe fundul stupului. Pentru a impiedica urcarea lor din nou pe albine, se aseaza pe fundul stupului, pe un ziar, un strat subtire de naftalina, al carei miros puternic va ameti paduchii. Pentru combaterea parazitului se poate utiliza si fenotiazina sub forma de fumigatii.

Lemnul indicat pentru aceste fumigatii este lemnul de tei. Cand matca este invadata masiv este necesar ca inaintea aplicarii tratamentului general, sa se procedeze la indepartarea mecanica a parazitilor de pe corpul ei cu o pensula inmuiata in alcool sau miere sau o scobitoare.

Parazitii se pot indeparta de pe matca si cu ajutorul fumului de tigara. Boala a fost descoperita in anul in insula Java, de catre E. Jacobson de unde s-a extins practic in toata lumea, in Europa fiind semnalata pentru prima data in anul Varrooza este o boala ascunsa, parazitul acesteia poate exista in stup timp de mai multi ani fara sa se constate o mortalitate anormala, pana in ziua in care infestarea masiva duce la moartea rapida a familiei.

Etiologie Agentul patogen este acarianul Varrooa jacobsoni. Femela prezinta corpul aplatizat, transversal oval, lung de 1,1 mm si lat de 1,6 mm, de culoare maro-rosiatic, prevazut cu patru perechi de picioare. Ea se fixeaza atat pe torace cat si pe abdomen si membre, iar in perioadele de inmultire depune in medie oua in celulele cu puiet, din care dupa 2 zile ies larvele, care se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina, iar dupa 7 zile se transforma in adulti, ce se imperecheaza inainte de eclozionarea albinelor.

Masculul este mai mic, de forma rotunda, avand culoarea alba-cenusie si moare dupa imperechere, din celule iesind numai femele imperecheate. Femelele imperecheate trec apoi pe albinele lucratoare, trantori si matca, unde se hranesc cu hemolimfa acestora, fapt ce determina debilizarea si moartea lor prematura. Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoate, a trantorilor, a roilor si a fagurilor cu puiet, precum si prin practicarea stuparitului pastoral.

Primavara, cand in celule cu puiet exista un mare numar de paraziti, albinele eclozionate vor fi neviabile cu aripile nedezvoltate, cu capul si picioarele diforme. Ele cad pe fundul stupului, de unde sunt scoase afara de catre albinele sanatoase. Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trantori, pe albinele lucratoare si matca, precum si pe puietul acestora in urma descapacirii celulelor.

La inceputul infestarii, acarianul nu poate fi observat cu ochiul liber. Tratamentul Datorita adaptarii parazitului la biologia si viata albinelor, au fost utilizate in ultimii ani zeci de substante antiparazitare, numeroase metode biologice, fizice si tehnice de combatere a acestuia, dar rezultatele nu sunt nici in prezent satisfacatoare. S-a constatat ca dupa tratamente corect efectuate toamna, vara si toamna anului urmator, aceleasi familii pot fi intens parazitate.

Pe plan mondial, cele mai utilizate substante in combaterea varroozei au fost: fenotiazina, acidul formic, acidul lactic, timolul, camforul, uleiul de eucalipt, clorbenzilatul, brompropilatul, cumafosul, cimiazolul, amitrazul, cianpiretrinoidul de sinteza si fluvalinatul mavrikul. La noi in tara, varrooza a fost combatuta cu medicamentele Sineacar si Arahnol, iar in prezent se utilizeaza Varachetul pe baza de amitraz , Mavrirolul, Apistanul pe baza de fluvalinat si BeeVital-ul pe baza de uleiuri eterice.

Nu se admite folosirea la noi in tara pesticidelor sub forma de solutii sau emulsii prin stropirea albinelor sau in hrana lor, deoarece polueaza grav atat organismul albinelor cat si ceara, mierea, polenul, laptisorul si propolisul. Etiologie Agentul patogen este o diptera vivipara, denumita Senotainia tricuspis.

Aceasta musca este mai mica decat musca comuna mm , de culoare cenusie-deschis, cu o dunga alba pe cap. Femelele imperecheate isi petrec cea mai mare parte a timpului in stupina si urmaresc albinele sau trantorii, depunand din zbor larvele pe corpul acestora. Imediat dupa ce au fost depuse pe albina, larvele lungi de 0,,8 mm si cu un diametru de 0,17 mm patrund in organismul insectei la nivelul partii dorsale a articulatiei cefalotoracice si se hranesc cu hemolimfa si tesuturi vii.

Cand larva s-a dezvoltat suficient 15 mm lungime si 3 mm diametru paraseste cadavrul albinei zile si intra in pamant la o adancime de cm, unde dupa zile se transforma in nimfa, iar dupa zile in musca. Femela este vivipara si poate produce intre si de larve Simintzis, ; Giordani, ; Boiko, Contaminarea albinelor lucratoare si a trantorilor se face prin atacul direct, in timpul zborului, al mustei parazite, care-si depune cu aceasta ocazie larvele pe corpul acestora.

Contaminarea este mai puternica pe timp cald si insorit, in timp ce pe timp rece si ploios, contactul albinelor cu musca parazita este redus. Pe timp favorabil, in zile depune toate larvele pe corpul albinelor. Simptome Albinele culegatoare se debiliteaza, isi pierd capacitatea de zbor si familiile se depopuleaza rapid. Uneori, la albinele moarte se pot observa trepidatii ale abdomenului, datorate miscarilor pe care le fac larvele parazite din organismul lor in cautarea hranei.

Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice si pe examenul de laborator. Se pot folosi si vase de culoare alba cu apa, care se aseaza tot pe capacele stupilor si in care se vor ineca un numar mare de muste, acestea fiind puternic atrase de culoarea alba a vasului.

Etiologie Agentul patogen este reprezentat de larvele a doua specii de insecte: Meloe verigatus si Meloe proscarabeus. Formele adulte ale acestor insecte se intalnesc frecvent prin paduri, livezi, fanete, unde isi depun si ouale in pamant la radacina plantelor. Cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru taiat si supt larva de Meloe verigatus perforeaza membrana intersegmentara a albinelor si patrunde cu jumatate din corpul sau in cavitatea abdominala a albinei, unde se hraneste cu hemolimfa si cauzeaza moartea acesteia.

Larvele de Meloe proscarabeus traiesc pe suprafata corpului albinelor ca si Braula coeca.

ASUS CUSL2-C MANUAL PDF

Profilaxia

Daca in alte directii se mai poate face rabat de calitate,aici nu exista jumatati de masura ci doar lucruri bine facute. Un sfat:nu ocoliti si nu tratati cu indiferenta problema,pentru ca in definitiv este o situatie de "a fi sau a nu fi". Aici va vom prezenta principalele boli care apar in stupina si modul lor de prevenire si tratament. Pentru a nu incarca cititorul cu prea multa informatie,aceste boli au fost selectate dupa doua criterii : frecventa aparitiei lor si virulenta cu care se manifesta. Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa miere de mana,necapacita ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila. Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

IEC 60079-4 PDF

Bolile si daunatorii albinelor

.

IWOWWE COMPENSATION PLAN PDF

.

IZGUBLJENA KNJIGA ENKI PDF

.

Related Articles